Str. București nr. 89, ap.23, Cluj-Napoca, România, 400613 office@glicogenoza.ro (+40)7437.943.00

Tipuri de Glicogenoză

Sinonime ale bolii cu stocare de glicogen tip1 : deficit de glucoză-6-fosfatază; glicogenoză de tip 1; GSD1; boala lui Von Gierke; glicogenoză hepato – renală;
Subdiviziuni ale GSD1:
Tipul 1a – în care enzima glucozo-6-fosfatază este deficitară
Tipul 1b – care se datorează unui defect al translocazei care transportă glucozo-6-fosfatul prin membrana microzomală
Afectatare: Ficat, rinichi și mucoasa intestinală.
Transmitere: Este moștenită ca o boală recesivă autozomală.

În general, nu există “istoric familial” cu tulburări autozomale recesive, deoarece aceste condiții necesită ca ambii părinți să fie purtători ai aceleași gene modificate.  Purtătorii de heterozigot sunt asimptomatici, ei pot transmite copilului fie gena normală, fie pe cea modificată, lucru care se produce aleator. 

Fiecare copil din părinți purtători ai aceleași gene modificate are 25% (1 din 4) șanse să moștenească de la ambii părinți și să fie afectat de boală. Acest lucru înseamnă că există 75% (3 din 4) șanse ca un copil provenit din părinși spurtători să nu fie afectat. Această probabilitate  este aceeași pentru fiecare sarcină și este egală atât la fete cât și la băieți. Există de asemenea 50% (2 din 4) șanse ca un copil să moștenească numai o copie modificată a genei, de la unul din părinți. Dacă acest lucru se întâmplă atunci ei devin purtători sănătoși, ca și părinții lor. În cele din urmă, există 25% (1 din 4) șanse ca un copil să moștenească ambele copii normale ale genei. În acest caz, copilul nu va fi afectat de boală și nici nu va fi purtător.

Diagnosticul prenatal este posibil cu ADN fetal obținut prin prelevarea de probe de placentă (se face biopsie țesuturilor din jurul fătului), sau prin amniocenteza, aceasta se efectuează între săptămâna a 14-a și a 16-a  a sarcinii,  atunci când se știe că un făt este expus riscului, însă fără existența unui tratament fetal.
Incidența: Aprox. 1 din 100.000
România: 6 persoane diagnosticate (4-1a, 2-1b)

Simptome: Principalul simptom al GSDI este un nivel scazut al glicemiei (hipoglicemie). Pacienții pot dezvolta hipoglicemie și acidoză lactică în timpul perioadei neonatale, dar mai frecvent se prezintă la vârsta de 3-4 luni cu ficatul mărit (hepatomegalie), rinichi măriți (nefromegalie), niveluri ridicate de lactat, acid uric și lipide (atât lipide și trigliceride). Episoadele de hipoglicemie duc la slăbiciune musculară. Copiii afectați prezintă extremități fine, facies ca de păpușă cu obrajii grași, statură mică și abdomen protuberant datorită hepatomegaliei, splina și inima au dimensiuni normale. Alterarea funcției plachetare poate duce la o tendință de sângerare cu sângerări nazale frecvente (Epistaxis).

Pacienții cu GSD1b prezintă manifestări clinice similare cu pacienții de tip 1a dar, în plus, GSD1b este asociat cu neutrofilelor și a funcției monocitelor, precum și cu neutropenia cronică după primii  ani de viață, toate având ca rezultat infecții bacteriene recurente, ulcerații orale și ulcerații intestinale ale mucoasei.

Tratamentul: Nu există un tratament specific.
Tratamentul igieno – dietetic urmărește evitarea hipoglicemiei prin mese frecvente, uneori inclusiv peste noapte, mese frecvente îmbogățite cu amidon de porumb, și gestionarea simptomelor asociate. Consumul alimentelor cu indice glicemic mare trebuie limitat, acestea contribuind la creșterea depunerilor de glicogen în ficat. Datorită deficiențelor enzimate, fructoza și galactoza nu pot fi metabolizate la glucozo-6- fosfat. În acest sens se recomandă evitarea:

  • Sucrozei(fructoză și galactoză)
  • Lactozei(galactoză și glucoză)

Prin limitarea/ eliminarea consumului acestor zaharuri conduce la eliminarea din dietă a zahărului, fructelor, sucurilor, lactatelor, dar și a altor alimente care pot conține unii din componeți menționați (atenție la suplimentele care pot include aceste ingrediente, cum ar fi suplimentele de vitamine din complexul B).
Se recomadă un aport caloric ajustat la vârstă împărțit în 65-70% carbohidrați, 12-15% proteine,
18-20% lipide. Pentru un control metabolic optim, trebuie să se asigure o glicemie menținută în permanență între 80 mg/dl – 100 mg/dl.
Trebuie evitate activitățile fizice intense.

Tratament medicamentos: calciu, vitamina D, uleiul de pește și suplimente de fier pot fi recomandate. Alopurinolul, un medicament capabil să reducă nivelul acidului uric în sânge, poate fi util pentru a controla simptomele artritei de tip gută în timpul adolescenței. Medicamentele pot fi prescrise pentru a reduce nivelul lipidelor și pentru a preveni și / sau trata boala renală.
Uleiul de pește ameliorează hiperlipidemia.
Transplantul de rinichi și / sau ficat este luat uneori în considerare dacă alte terapii nu au succes sau unde adenomul hepatic continuă să crească.

Perspectivă: Diagnosticul precoce și tratamentul eficient pot avea ca rezultat o creștere și dezvoltare normală a copilului. Multe persoane afectate trăiesc la vârsta adultă și se pot bucura de activități normale de viață. Mulți pacienți de sex feminin au avut sarcini de succes.



Persoana de contact: Mirela Borhan(tip 1a)/Cristina Panait(tip 1b)
gsdtip1@glicogenoza.ro

Afla mai multe »

Boala Chorus sau Forbes
Caracterizată prin deficitul enzimelor amilo-1, 6-glucozidazei și oligo-1, 4-1, 4-glucantransferazei, în rezultatul căruia are loc acumulare excesivă multisistemică a glicogenului structural anormal (dextrina), cu predilecție hepatică, musculară (scheletală, cardiacă).

Afectare: 3a și 3c afectare ficat și muscular, 3b și numai ficat 3d
Transmitere: autozomal recesiv
Incidență: aprox. 1 din 100.000
România: 2 persoane diagnosticate

Simptome: ficat mărit, creștere întârziată în copilărie,slăbiciune musculară și implicare cardiacă numai (3a), hiperlipidemia, osteoporoza și sindromul ovarului polichistic.

Tratament: hrănire regulată, uneori inclusiv peste noapte și mese frecvente îmbogățite cu amidon de porumb  gestionarea simptomelor asociate.

Perspectivă: variază în funcție de severitatea bolii
Afla mai multe »

Glicogenoza de tip 9 se caracterizează printr-un deficit al uneia dintre enzime, numita fosforilază b kinază (Phosphorylase kinase (PhK)), care are rolul in metabolizarea glicogenului. Din acest motiv, glicogenul stocat ( în principal în ficat și mușchi), nu mai poate fi transformat, atunci când e nevoie, în glucoză și consumat.
Afectare: Poate afecta doar ficatul, doar mușchii sau ambele.

  • Deficiența de PhK în ficat se poate diagnostica de la vârste foarte mici. Pacienții de regula se evidențiază prin: hepatomegalie (ficat mărit), creștere întârziata, și frecvent, dar nu obligatoriu, cetone mărite în sânge și hipoglicemie după un repauz alimentar prelungit. Testele de laborator arată de regulă: transaminaze mărite, trigliceridele și colesterolul mărit, acidul uric și lactic fiind normale.
  • Deficiența de PhK în mușchi este întâlnita mai rar și se caracterizează prin slăbiciune musculară, durere musculară, mioglobinurie.

Exista 4 subtipuri ale GSD 9 identificate până acum: Glicogenoza de tip 9A, 9B, 9C si 9D.
Cel mai întâlnit subtip (75%) este tipul 9A , care se caracterizează prin afectare hepatică, iar în unele situații poate exista si o ușoară hipotonie
Transmitere: Pentru tipul 9A și 9D: Cromozomul afectat este X. Bărbații de regulă moștenesc boala iar femeile sunt purtătoare. Tiparul de moștenire genetică este X-linked recesive

Pentru tipul 9B și 9C: Ambii cromozomi sunt afectați. Tiparul de moștenire este autozomal recesive.

Dacă ambii părinți sunt purtători, oricare dintre copii are șanse de 25% să moștenească boala
Incidența: Aprox. 1 din 100.000
România: 2 persoane diagnosticate (tip 9A)

Tratament: Nu există un tratament specific.
Se recomandă: hrănire regulată, uneori inclusiv peste noapte, mese frecvente îmbogățite cu amidon de porumb și proteine,  gestionarea simptomelor asociate.
Consumul alimentelor cu indice glicemic mare trebuie limitat, acestea contribuind la creșterea depunerilor de glicogen în ficat. Evitate activitățile fizice intense.
Pentru un control metabolic optim, trebuie să se asigure o glicemie menținuta în permanența între 80 mg/dl – 100 mg/dl , și cetone <0.2 mmol/L

Perspectivă: Condiționata de respectarea recomandărilor în dietă și stil de viată, simptomele se pot îmbunătăți cu vârsta: ficatul reducându-se în dimensiune, transaminazele normalizându-se,  copilul crescând și dezvoltându-se normal.

Referința: https://www.ncbi.nlm.nih.gov



Persoana de contact: Gabriela Toderaș/Lăcrămioara Tomi
 gsdtip9@glicogenoza.ro

Afla mai multe »

Documentație în lucru